1 referat.ro

download referat

Răspunderea civilă a comitenţilor pentru fapta prepuşilor Viaţa socială nu poate fi concepută ca desfăşurându-se haotic, la întâmplare, fără existenţa unor norme de conduită unanim acceptate. Desfăşurarea normală şi armonioasă a vieţii sociale face necesară respectarea unor norme de conduită care impun respectarea drepturilor şi intereselor membrilor societăţii. Nimănui nu-i este permis să încalce sau sa nesocotească aceste drepturi şi, ca atare, oricine încalcă această regulă trebuie să răspundă pentru faptele sale. Suntem astfel în prezenţa răspunderii sociale (1). Răspunderea socială îmbracă felurite forme: răspunderea juridică, răspunderea morală, răspunderea politică, etc. Dintre acestea, evident, cea mai importantă este răspunderea juridică (2), răspundere consacrată legislativ în cadrul diferitelor ramuri de drept: civil, penal, administrativ, etc. In literatura de specialitate s-a afirmat că „răspunderea juridică este complexul de drepturi si obligaţii conexe care, potrivit legii, se naşte ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi al îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept”. În cadrul răspunderii juridice, una din cele mai importante manifestări ale sale este răspunderea civila (3). Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice care constă într-un raport de obligaţii în temeiul cărora o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altei persoane prin fapta sa, ori, în cazurile prevazute de lege , prejudiciul pentru care este răspunzătoare. La baza răspunderii civile stau două principii fundamentale: principiul reparării integrale a prejudiciului, prin care se înţelege înlăturarea tuturor consecinţelor dăunatoare ale unui fapt ilicit, în scopul repunerii victimei în situaţia anterioară („restitutio in integrum”) si principiul reparării în natură a prejudiciului, adică repararea prin mijloace naturale, adecvate, cum sunt restituirea bunului, înlocuirea lui cu unul similar, repararea tehnică a bunului, etc. Răspunderea civilă îmbracă două forme: răspunderea civilă contractuală şi răspunderea civila delictuală. Codul Civil Român supune cele două forme ale răspunderii civile unor regimuri juridice sensibil deosebite. Răspunderea civilă contractuală este îndatorirea debitorului unei obligaţii născută dintr-un contract, de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin faptul neexecutării prestaţiei datorate. Răspunderea civilă delictuală este obligaţia unei persoane de-a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală. Deşi supuse unor regimuri juridice diferite, între cele două forme de răspundere civilă nu există deosebiri fundamentale, ambele fiind angajate odată cu întrunirea următoarelor condiţii:  Un prejudiciu cauzat altuia;  O faptă ilicită (contractuală sau extracontractuală);  Culpa sau vinovăţia autorului faptei;  Un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat. Având în vedere tema prezentului referat, vom omite să examinăm problema răspunderii civile contractuale şi vom trece succint în revistă câteva aspecte privind răspunderea civilă delictuală pentru a putea stabili locul răspunderii comitenţilor pentru fapta prepuşilor în ansamblul răspunderii civile delictuale (după ce am vazut mai sus locul răspunderii civile delictuale în cadrul răspunderii civile). Potrivit dispoziţiunilor legale în vigoare, răspunderea civilă delictuală este de trei feluri: 1. răspunderea pentru fapta proprie; 2. răspunderea pentru fapta altei persoane; 3. răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale sau ruina edificiului. După criteriul fundamentului său, răspunderea este de doua feluri: 1. răspunderea delictuală subiectivă, întemeiată pe ideea de culpă; 2. răspunderea delictuală obiectivă, întemeiată pe ideea de garanţie sau a riscului; În cadrul răspunderii delictuale subiective Codul Civil reglementează trei categorii de răspundere:  Răspunderea delictuală pentru fapta proprie (art. 998 – 999 C.Civil);  Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 C.Civil);  Răspunderea institutorilor sau artizanilor pentru prejudiciile cauzate de elevii sau ucenicii ce se află sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 C. Civil). În cadrul răspunderii delictuale obiective, Codul Civil reglementează patru categorii de răspundere:  Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1000 alin 1 C. Civil);  Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale (art. 1001 şi art. 15 din legea 103/1996);