1 referat.ro

download referat

ÎMPRUMUTIRLE DE STAT ŞI DATORIA PUBLICĂ Bugetul general consolodat al astatului, alcătuit conform legislaţiei financiar-fiscale reflectă conplexitatea legăturilor în procesul de forme şi repartizare a resurselor financiare alocate pentru acoperirea nevoilor sociale. Având în vedere devansaera ritmului de creştere a veniturilor publice de către ritmul de creştere a nevoilor sociale se impune ca o necesitate eficienţa utilizării banului public; permanentă identificare de noi resurse care să fie alocate eficiuent şi prompt nevoilor sociale în permanenţă creştere. Nevoia de credite publice, interne şi/sau extene este o realitate întalnită în tot mai multe ţări; datoria conducerii politice la nivel central al statului este de a folosi aceste împrumuturi în mod special pentru creşterea capitalului productiv, din profitul căruia să se restituie atât notele de împrumut, cât şi dobânzile aferente. Împrumuturile de stat se realizează prin contracte-convenţie interne şi/sau internaţionale, pe bază voluntare, de rambursabilitate şi cu o contraprestaţie astfel încât un astfel de raport juridic, ca act de decizie politică-strategică este raţional să se utilizeze numai după epuizarea tuturor celorlalte instrumente. Utilizarea unui studiu tehnico-economic şi juridic care să justifice instrumentul oportun în alegerea deciziei de acoperire a nevoilor sociale-proiectului care trebuie realizat apreciând că reprezintă un demers naţional şi acceptabil pentru întreaga societate. Pentru piaţa internă apelarea la un prospect de curisiune de obligaţiuni de stat, coform legii, reprezintă un model tehnico-juridic adesea în ţările dezvoltate, atât la nivel naţional, cât şi comunitar-local. Condiţiile de emisie, tratamentul faţă de subservitori modul de rambursare a creditului, etc sunt clauze stabilite de stat şi care nu pot fi negociate de creditori. Dimpotrivă, pentru împrumuturile pe piaţa externă, problemele sunt ceva mai complicate, iar instituţia publică solocitantă de credit extern are de negociat în condiţii mai grele. Mediul financiar extern de plată, ratingul de ţară, conjunctura internaţională obligă la o analiză complexă a cererii unui astfel de credit. Organismele financiare internaţionale oferă diferite credite (pe termen scurt, mediu, lung), în modalităţi de rambursare diferit (într-o singură tranşă, în cote egale, în cote inegale) cu utilizarea a diferite garanţii, etc aspecte care pot fi analizate de echipe complexe de profesionişti şi pe baza unor analize de piaţă detaliată. Opţiunea pentru un credit public intern sau extern reprezintă şi un act de decizie politică care influenţează valanţa de plăţi externe, inclusiv datoria publică internă şi/sau externă. În doctrina de specialitate, dupăp cum se cunoaşte, nu există identitate între instrumentul extern şi datoria externă (aspecte ce pot fi urmărite şi în anexe). În timp ce creditul extern evidenţiuază nivelul static, la un moment dat al unei datorii asumate de un devitor precizat, datoria externă subliniază nivelul şi structura tuturor împrumuturilor unei ţări în dinamică (cumulat), inclusiv fluxurile aferente de intrări şi ieşiri de valenţă. Totodată prin indicatorul “serviciului datoriei externe” se fac precizări legate de notele de restituit la diferite scadenţe, inclusiv plata dobâînzilor aferente. Cooperarea dintre BNR şi MFP, fiecare din cele două instituţii publice trebuie să fie benefică în vederea eliminării oricăror penalizări pecuniare şi/sau de imagine de ţară. Criza datoriilor externe înregistrată în tot mai multe ţări ale lumii, îndeosebi a ţărilor în curs de dezvoltare şi cu un nivel mediu, dovedeşte necesitatea restructurării majore a relaţiilor internaţionale (nu numai a celor financiare). Acest aspect se conjugă şi cu alte crize care se manifestă în economia mondială- crize de materie primă, criza petrolieră, criza ecologică, criza alimentară, deteriorând climatul general al relaţiilor dintre state de puteri diferite şi inegale din punct de vedere tehnologic, militar, financiar, demografic. Datoria publică internă şi internaţională reprezintă expresia influenţei factorilor interni şi/sau externi, a deciziilor politico-strategice luate de conducerea superioară publică de-a lungul unei perioade de timp relativ îndelungate. Prin datoria publică internă şi internaţională, îndeosebi prin condiţiile-clauzele de îndatorare se poate ipoteca/constr’nge financiar şi social nu numai generaţia actuală, dar şi generaţiile viitoare; este motivul pentru care dialogul social şi transparenţa/dezbaterea publică cu ocazia încheierii de noi contracte-convenţii poate conduce la o mai bună utilizare a fondurilor publice în general. Datoria publică, aşa cum rezultă din anexe poate afecta independenţa şi neveranitatea naţională sau abăncilor naţionale centrale de emisiune monetară.