1 referat.ro

download referat

INSTITUŢII FINANCIARE INTERNAŢIONALE Multe instituţii au fost create în timpul sau imediat după al doilea război mondial, cu scopul de a elimina decalajele anterioare dintre ţări şi de a crea un sistem viabil de drepturi şi îndatoriri internaţionale. Acest sistem cuprinde drepturi şi îndatoriri în domeniul economic. Mişcarea internaţională a mijloacelor băneşti şi sistemul pieţei monetar – financiare internaţionale dispune de o structură instituţională adecvată, prin intermediul căreia se realizează, în mod concret, fluxurile monetare şi se asigură efectuarea operaţiunilor specifice activităţilor monetar – financiare internaţionale. Această structură include instituţii specializate localizate la nivelul economiilor mondiale (banca centrală şi băncile comerciale), bursele şi societăţile financiare, agenţii economici nonbancari, instituţiile guvernamentale, instituţii monetar – financiare internaţionale şi cele regionale. La oricare dintre aceste niveluri distingem: a) instituţii care efectuează nemijlocit operaţiuni monetar – financiare internaţionale; b) instituţii care organizează, sprijină şi supraveghează. 1. Principii de bază pentru funcţionarea eficientă a instituţiilor Toate instituţiile financiare internaţionale se ghidează după cel puţin trei principii de bază: - promovarea libertăţii comerţului internaţional şi a tranzacţiilor de capital; - asigurarea asistenţei de specialitate în fiecare ţară în vederea menţinerii stabilităţii economice şi monetare interne şi externe; - elaborarea politicilor economice luând în considerare interesele tuturor ţărilor membre ale acestor instituţii. Funcţionarii instituţiilor internaţionale sunt extrem de preocupaţi de faptul că, pe măsură ce resursele de capital sunt disponibilizate de comunitatea internaţională, ele trebuie cheltuite. De aceea există o tendinţă de lărgire a sistemului de creditare, dar este necesar să se ia măsuri astfel încât să nu se diminueze calitatea. Din acest punct de vedere este foarte important ca instituţiile să fie capabile să-şi păstreze seriozitatea pe pieţele financiare, la adevărata lor valoare. Majoritatea instituţiilor financiare internaţionale sunt solide din punct de vedere financiar. O trăsătură esenţială a instituţiilor financiare internaţionale este solidaritatea între ţările membre ale acestor instituţii. Aceasta poate lua forma unor contribuţii financiare, demonstrând bunăvoinţa de a oferi resurse unei instituţii care le va distribui pe considerente supranaţionale. Contribuţiile financiare sunt expresie a sprijinului politic; ele trebuie dezbătute în parlamentul fiecărei ţări membre şi aceasta dovedeşte faptul că instituţiile internaţionale primesc un suport politic. Dar, pentru funcţionarea eficientă a acestor instituţii, mult mai important decât valoarea contribuţiei financiare este dorinţa politică de cooperare între ţările membre bazată pe încredere reciprocă. Instituţiile întocmesc rapoarte detaliate asupra activităţii lor, în care apar şi comentarii critice. Analiza introspectivă şi autocritică au un rol benefic în readaptarea şi îmbunătăţirea activităţii în scopul păstrării încrederii cu care au fost învestite instituţiile din partea ţărilor membre, partenere. Pentru a-şi putea desfăşura activitatea independent este foarte important ca instituţiile internaţionale să aibă propriile surse de venituri. Majoritatea instituţiile financiare internaţionale sunt instituţiile profitabile. Aceste instituţiile au reuşit să acumuleze rezerve de capital substanţiale, care să le consolideze poziţia în negocierile cu ţările membre şi să le ofere o siguranţă pentru “vremurile grele”. Poziţia OCDE, care nu are surse proprii de venituri în afara celor din publicaţiile pe care le editează, este slabă din mai multe puncte de vedere în comparaţie cu cea a instituţiilor de la Bratton – Woods. Un alt factor important în asigurarea succesului instituţiilor internaţionale este modalitatea în care se iau deciziile. Majoritatea instituţiile financiare adoptă proceduri în care voturile depind de puterea economică şi financiară a fiecărei ţări membre. Votul este adesea legat de contribuţia financiară a ţării respective, în acest fel fiind asigurat faptul că ţările cu cea mai mare putere economică vor avea şi cea mai mare contribuţie financiară, primind în schimb o mai mare putere de decizie în cadrul instituţiei respective. În practică se constată că acest sistem funcţionează avantajos pentru marile puteri economice şi indirect pentru întreaga comunitate internaţională. În general, instituţiile internaţionale care iau decizii pe baza votului diferenţiat funcţionează mult mai eficient şi mai prompt decât celelalte instituţii care operează pe principiul “o ţară, un vot”, cum sunt Organizaţiile Naţiunilor Unite. Cu toate acestea, în practică se urmăreşte pe cât posibil, luarea deciziilor pe baza consensului general. Fiecare instituţie încearcă să creeze un cadru adecvat pentru discuţiile de interes reciproc în care ţările membre să-şi poată lămuri problemele proprii. Cu toate că ţările recunosc necesitatea cooperării, pentru menţinerea comerţului liber şi a sistemului de plăţi, în practică este dificil de acceptat faptul că acesta atrage după sine o ierarhizare a ţărilor în cadrul instituţiei. Instituţiile financiare internaţionale sunt apolitice. Statutele lor prevăd respectarea sistemului economic şi politic al fiecărui stat membru. Evaluarea