1 referat.ro

download referat

Contractul de leasing I. Introducere. 1. Noţiuni generale. Potrivit noii legislaţii fundamentale adoptate în România după 1989, economia de piaţă a fost instituită atât prin dispoziţii declarative, cât şi prin măsuri concrete, în vederea atingerii acestui obiectiv. Necesitatea reconstrucţiei economiei de piaţă a fost şi este urgentă şi, în acest sens, au fost făcute eforturi pentru mărirea investiţiilor de capital românesc şi străin şi stimularea agenţilor economici. De asemenea, s-a avut în vedere şi scopul prioritar al României de asociere la organismele comunităţilor economice europene, ceea ce impune o economie performantă, de natură a diminua şocul intrării într-o piaţă comună unde indicatorii de calitate sunt de nivel ridicat. Leasing-ul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc să-şi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi financiare. Această tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu vor să-şi greveze bunurile mobile şi imobile prin instituirea unei ipoteci sau a unui gaj, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial. Interesul practic al leasing-ului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri împrumutate, a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii, prin aceasta leasing-ul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea leasing-ul – ca tehnică de finanţare – vizează, în primul rând, întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea performanţelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic. 2. Definiţie. Definiţia leasing-ului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic. Din punct de vedere economic, leasing-ul reprezintă o operaţiune de finanţare în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie . Din punct de vedere juridic, leasing-ul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul . II. Contractul de leasing 1. Noţiune. Subiecţi, mecanism, avantaje. Contractul de leasing este un act juridic bilateral, nenumit, cu titlu oneros, având conţinut patrimonial, cu executare succesivă, institu-personal şi consensual. Sediul materiei îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 5/1997, cu modificările şi completările ulterioare. In mecanismul leasing-ului, ca operaţiune comercială, structurată în mai multe raporturi juridice distincte intervin următoarele persoane :  locatorul bunului sau finanţatorul operaţiunii care este o entitate juridică specializată, persoană juridică română sau străină; în raport de natura operaţiunii de leasing ce constituie obiectul lor de activitate, societăţile de leasing sunt societăţi de leasing generale, societăţi de leasing integrate sau societăţi de leasing imobiliare pentru comerţ şi industrie, care trebuie să aibă un capital social minim de 500.000.000 lei.  utilizatorul, locatarul sau beneficiarul bunului.  Terţul sau furnizorul, care poate fi constructorul, producătorul sau fabricantul lucrului ori intermediar . Leasing-ul este privit ca o tehnică modernă de creditare a comerţului . Prin operaţiunile de leasing se închiriază temporar bunuri şi servicii, în speţă bunuri imobile şi bunuri mobile de folosinţă îndelungată, aflate în circuitul civil. In mod obişnuit, bunurile date în locaţie sunt maşinile, echipamentele şi utilajele de uz comercial. Elementele şi etapele definitorii ale leasing-ului sunt următoarele :  solicitarea adresată finanţatorului de către client, viitorul utilizator, privind încheierea unui contract de leasing a unui anumit bun;  încredinţarea de către finanţator utilizatorului, a unui mandat privind selecţionarea furnizorului, a bunului şi de negociere a contractului de cumpărare a bunului de către finanţator;  negocierea de către utilizator şi furnizor a unui contract de cumpărare a bunului, în baza mandatului primit de la locator, conform necesităţilor sale;  utilizarea bunurilor de către utilizator numai în scopuri profesionale, potrivit obiectului de activitate. Leasing-ul a apărut datorită rigidităţii procedeelor de finanţare a comerţului şi necesităţii dotării întreprinderilor cu maşini şi utilaje moderne. Folosirea operaţiunilor de leasing ca formă de circulaţie a mărfurilor, prezintă avantaje pentru toate părţile :  Furnizorul are posibilitatea de a-şi asigura o piaţă de desfacere pentru produsele sale şi de a-şi consolida poziţia faţă de concurenţă.  Utilizatorul îşi procură maşinile şi utilajele necesare fără cheltuieli imediate de investiţii şi cu evitarea riscurilor aferente.  Finanţatorul efectuează un plasament profitabil al resurselor sale financiare şi poate obţine, prin ratele de leasing, importante beneficii. 2. Forme de leasing a) După obiectul operaţiunilor de leasing se pot distinge mai multe forme : - leasing-ul echipamentului industrial; - leasing-ul imobiliar, cu destinaţie comercială sau locativă; - leasing-ul mobiliar al bunurilor de folosinţă îndelungată; - leasing-ul fondului de comerţ b) După părţile contractante, leasing-ul se împarte în : - leasing direct; - leasing indirect. c) In raport de efectele lor fiscale, operaţiunile de leasing sunt de două feluri : - leasing financiar; - leasing operaţional. d) In funcţie de durata încheierii, leasing-ul poate fi : - leasing pe termen scurt; - leasing pe termen lung. e) După particularităţile tehnicii de realizare, leasing-ul prezintă următoarele variante : - leasing-ul experimental; - leasingul ordinatoarelor; - lease – back ; 3. Natura juridică şi caracterele juridice Leasing-ul poate fi caracterizat ca o formă de finanţare cu termen. In acelaşi timp, leasing-ul se aseamănă cu contractele de închiriere şi de vânzare în rate. Leasing-ul este un mecanism contractual complex şi original care se realizează prin următoarele mijloace juridice : - un contract de mandat, închiriat între locator/finanţator şi utilizator; - un contract de vânzare – cumpărare, încheiat între furnizori şi locator; - un contract de locaţie, încheiat între locator şi utilizator; - un contract accesoriu.