1 referat.ro

download referat

Rolul si locul sensibilitatii Estetica Transcedentala – Critica Ratiunii Pure Critica Ratiunii Pure reprezinta o opera de mare importanta in domeniul filosofiei, iar autorul ei – Immanuel Kant – este deseori considerat drept ganditorul cu cea mai mare influenta din ultimele secole. Inainte de a discuta despre Estetica Transcedentala – partea de inceput a lucrarii, care se ocupa de relatiile dintre sensibilitate, spatiu si timp – este necesar sa dezvoltam conceptele de intuitie pura, sensibilitate sau fenomen, ce au in Critica Ratiunii Pure un sens aparte, deosebit de cel oferit de dictionarele explicative. Astfel, intuitia reprezinta pentru Kant nu doar actul intuirii – abilitatea de a percepe nemijlocit un obiect individual dat sensibil sau de a fi afectat de acel obiect – ci si continutul intuirii. Prin urmare, ea cuprinde senzatii, dar depaseste sfera lor, fiind o reprezentare constienta a datelor achizitionate prin senzatii. Dintre toate intuitiile de care este capabil omul se desprind cele pure, cele care sunt independente de senzatii, de experiente si sunt a priori. Fenomenul e reprezentat de obiectul nedeterminat al unei intuitii empirice si se formeaza atunci cand lucrurile afecteaza simturile; iar acest lucru devine fenomen cand este supus intuirii sensibile si ajunge la stadiul de obiect de cunoastere prin determinarea cu ajutorul categoriilor. Sensibilitatea reprezinta receptivitatea pura ce ofera intelectului – fiind si singura care o face - intuitii ale obiectelor; ea e capacitatea unei persoane de a primi reprezentari ale unui fenomen si contribuie, alaturi de intelect, la realizarea cunoasterii complete. Orice act aflat in legatura cu sensibilitatea necesita conditii care sa faca posibila existenta lui. Iar aceste conditii sunt spatiul si timpul, intuitii pure si a priori. Ceea ce inseamna ca nimic empiric nu se mai afla in ele, fiind indepartate orice detalii oferite de fenomenele psihice primare sau de prelucrarea informatiilor provenitede la acestea in intelect; dar si ca spatiul si timpul au reprezentari ce preced orice intuitie si senzatie si sunt anterioare oricarei experiente. Ideea pe care se bazeaza Kant in afirmatia ca timpul si spatiul sunt forme a priori si pure consta in faptul ca o presupusa aparitie a spatiului si timpului in noi, cauzata de obiecte, intuitii sensibile sau dezvoltarea acestora prin intelect, ar insemna ca orice cunostiinta (fie ea matematica sau nu, iar cunstiintele matematice sunt cele despre care Estetica Transcedentala vrea sa demonstreze ca sunt posibile, apodictice su universal – valabile) ar deveni relativa datorita faptului ca nu ar exista certitudinea ca o experienta viitoare ce implica senzatii sau reprezentari noi nu o va modifica.