1 referat.ro

download referat

Introducere: Semiotica se ocupã cu studiul semnelor în natura şi în societate. Semnul nu este o calitate în sine a unui obiect, ci o funcţie pe care acest obiect o poate dobandi. Studiind combinatorica rezultantã, rezultã ca din punct de vedere teoretic sunt posibile mii de clase de semne; dar imensa varietate de semne poate fi raportata la o anumita tipologie conform careia semnele se repartizeazã în 3 categorii: semne iconice, semne indiciale, semne simbolice. Aceasta clasificare se referã la tipul de legatura al semnului cu referentul. Sunt de remarcat 3 specii de semne iconice: imagini, grafuri, metafore. Ştiinţa este bogatã în semne indiciale, inevitabile, atât în procesele de generalizare cat şi în cele de demonstrare, dar metoda modelarii promoveazã cu deosebita putere în cercetarea stiintifica, semnele iconice. Se poate afirma totodata, ca semnele simbolice prezinta caracterul cel mai pronuntat social; ele sunt generate exclusiv prin puterea unei conventii pe care o comunitate de indivizi, istoriceste constituita o poate instaura. Un loc special il ocupã aici codurile utilizate în telegrafie, sistemele de semne utilizate de diferite ştiinte ( formule algebriece, formule din chimia organica, etc. ) dar mai cu seama, limbajele de comunicare om – masina, de o deosebita importanta astãzi datorita dezvoltarii calculatoarelor electronice. O alta triada care a jucat un rol important în dezvoltarea semioticii este constituita de distinctiile dintre:  Sintaxa – studiul relatiilor dintre semnele unui sistem semiotic;  Semantica – studiul relatiilor dintre semne şi obiectele pe care ele le desemneaza;  Pragmatica – studiul relatiilor dintre semne şi cei care le interpreteaza şi le folosesc. Statutul pragmaticii este inca foarte controversat, mai ales în legatura cu limbajele de programare a calculatoarelor electronice, şi cu evolutia acestora. Cele 6 functii ale procesului de comunicare codificata sunt:  Emotivã;  Conativã;  Referenţialã;  Faticã ( de centrare asupra canalului );  Metalingvisticã ( de centrare asupra codului );  Poeticã. Superioritatea calitativã a vorbelor fata de semnale provine din generalitatea semnificatiilor pe care le produce. „Magia” cuvintelor tine de valoarea cognitiva şi pragmatica a notiunilor pe care le vehiculeaza. „Fiecare cuvant era şi ramane o victorie contra absentei, contra lipsei, contra neputinei” a spus Gerard Mendel în cartea sa „La chasse structurale”. CAPITOLUL 1 Sistem informaţional – Sistem informatic Sistem informaţional Un sistem poate fi privit ca un ansamblu de elemente interconectate şi interconditionate prin relaţii fizice, sociale şi de alta natura, intre ele şi nu mediul extern sistemului, care functioneaza în vederea realizarii unui scop sau a finalizarii unui obiect. Activitatea desfasurata intr-un sistem organizat, în vederea realizarii unui obiectiv poate fi definita ca fiind rezultatul actiunii conjugate, a 3 subsisteme ce actioneaza intr-o stransa interdependenta şi care la randul lor pot fi considerate sisteme: - Sistemul de conducere sau decizional ( S.D. ) - Sistemul condus, de executie sau operational ( S.O. ) - Sistem informational. Sistemul de conducere are rolul de a dispune, indruma şi coordona activitatea în vederea realizarii abiectivelor fixate, cu eficienta maxima. Sistemul condus are rolul de a executa practic deciziile luate şi de a furniza date privind actiunile realizate, sau în curs de executie, folosind pt aceasta resursele materiale, financiare stiintifice şi umane existente, repartizate pe obiective dinainte stabilite. Pentru executarea activitatiilor de bazã ale procesului decizional: planificare, urmarire, control şi decizie, sistemului de conducere ii sunt necesare permanent informatii despre starea şi evolutia sistemului de executie, despre legaturile acestuia cu exteriorul. De la sistemul de conducere, spre sistemul condus vor circula decizii. Acest circuit de informatii şi decizii reprezintã un proces permanent care se realizeaza prin existenta Sistemului Informational. Sistemul Informational este un instrument indispensabil conducerii, având ca parti componente mijloacele şi procedeele ce asigura legaturile intre elementele de executie şi elementele decizionale pentru conducere şi organizare. În felul acesta, prin sistemul informational se pot cunoaste la timp şi în cantitati necesare toate elementele de caracterizare a activitatilor desfasurate, el cuprinzand fondul de informatii, tehnicile de colectare şi stocare, mijloacele şi metodele necesare în vederea prelucrarii şi transmiterii informatiilor. Deci, sistemul informational este un ansamblu de fluxuri şi circuite informationale organizate intr-o conceptie unitara, el utilizeaza modele, proceduri, resurse umane şi materiale pentru colectarea, inregistrarea, prelucrarea, stocarea şi/sau transmiterea datelor şi a informatiilor, prin intermediul carora asigura interconexiunile informationale dintre sistemul de conducere şi sistemul condus. Sistemul informational primeste intrari, le prelucreaza şi furnizeaza iesiri. Intrarile şi iesirile unui sistem informational, sunt date, informatii şi decizii. Ansamblul operatiilor la care sunt supuse intrarile pentru a furniza iesirile se constituie în proceduri. În cazul cand metodele, procedurile şi mijloacele utilizate pentru colectarea, inregistrarea, prelucrarea, stocarea şi/sau transmiterea datelor şi a informatiilor sunt cu preponderenta automatizate, sistemul informational devine un sistem informatic. Sistemul informatic – intrument al conducerii stiintifice a societatilor comerciale Conceptul de sistem informatic În masura în care activitatiile din cadrul sistemului informational sunt realizate cu ajutorul echipamentelor electronice de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare automata a datelor, se spune ca avem de a face cu informatizarea sistemului informational şi implicit cu aparitia conceptului de sistem informatic. Sistemul informatic, reprezintã un ansamblu de elemente intercorelate, functional în scopul automatizarii obtinerii informatiilor necesare conducerii în procesul de elaborare a deciziilor. Un sistem informatic, este compus, în principal din urmatoarele elemente: a. Bazã tehnica sau hardware-ul sistemului informatic, care este constituita din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor, în care locul central revine calculatorului electronic. b. Sistemul de program sau software-ul sistemului, ce cuprinde totalitatea programelor pentru functionarea sistemului informatic, în concordanta cu functiunile şi obiectivele ce au fost stabilite. c. Bazã stiintifico-metodologica, care este constituita din modele matematice ale proceselor şi fenomenelor economice, metodologii, metode şi tehnici de realizare a sistemelor informatice. d. Bazã informationala cuprinde datele suspuse prelucrarii, fluxurile informationale, sistemele şi nomenclatoarele de coduri. e. Resursele umane şi cadrul organizatoric, care cuprinde personalul de specialitate şi cadrul necesar functionarii sistemului informatic. Obiectivele sistemului informatic Obiectivele sistemului informatic pot fi clasificate dupa mai multe criterii astfel: A. În functie de sfera de cuprindere pot fi: principale ( generale ) şi secundare ( derivate ). B. Din punct de vedere al domeniului de activitati asupra carora se rasfrang efectele utilizarii calculatoarelor electronice, obiectivele pot fi clasificate astfel: a. Obiective ce afecteaza activitatiile de bazã din cadrul unitatilor economice ( comerciala, productia, etc. ) cum ar fi: - cresterea gradului de incarcare a capacitatilor de productie existente şi reducerea duratei ciclului de fabricatie; - cresterea volumului productiei; - reducerea consumurilor specifice de materii prime şi materiale - reducerea personalului administrativ – functionaresc; - cresterea gradului de utilizare a capacitatii de cazare; - sporirea volumului incasarilor din cativitati de prestari servicii; - cresterea profitului şi a rentabilitatii etc. b. obiectivele ce afecteaza functionarea sistemului informational cum ar fi: - cresterea vitezei de raspuns a sistemului la solicitarile