1 referat.ro

download referat

Printre cele mai vechi aşezãri de care vorbeşte istoria noastrã se numarã şi Curtea de Argeş cu împrejurimile ei. În veacul al XΙΙΙ-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortificaţiile sale de piatrã şi puţul care o leagã direct cu albia râului de jos, fãcuse sã ajungã, panã departe, faima acestor locuri; iar pe la jumãtatea secolului urmãtor, curtea Basarabilor şi biserica “Sfântul Nicolae Domnesc” rãsfrâng aceastã faimã asupra întregii aşezãri adunatã cu timpul în preajma lor: Curtea de Argeş de mai târziu. Dupã documente şi inscripţii, ca şi in mãrturiile sãpãturilor arheologice, istoria acestui strãvechi ţinut voievodal, chiar dacã nu consemneazã data precisã când s-au grupat aici intâiele centre locuite, face însã dovada cã: aceste centre s-au dezvoltat îndeajuns de repede, pentru ca, pe la jumãtatea secolului al XΙV-lea, sã ateste deopotrivã cu existenţa unui Scaun Domnesc şi pe aceea a unei însemnate organizãri bisericeşti. Astfel asociate, puterea statalã şi cea religioasã împodobesc Valea Argeşului cu fapte de arme şi locaşuri de închinare ,care-i pãstreazã intactã funcţia ei spiritualã, chiar atunci când capitala se mutã la Targovişte. Dintre monumentele care au fost fãurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, de bunã seamã cã biserica înãlţatã de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasã construcţie de artã şi arhitecturã bisericeascã. Motivele care l-au determinat pe evlaviosul domn sã ridice acest sfânt locaş sunt mãrturisite în slovele pisaniei, ce se aflã aşezatã pe faţada de apus în partea dreaptã a intrãrii în pronaos. Începutã în 1514 şi încheiatã trei ani mai târziu, pe 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sã vorbeascã de “mãnãstirea Domniei mele de la Argeş” şi sã-I hãrãzeascã “vama este la Ocna Micã de la Tîrgovişte”.