1 referat.ro

download referat

Confessiones = Mărturisiri , în 13 cărţi , scrisă între 397—401, în care povesteşte cu sinceritate întâmplările vieţii sale, căderile si scăderile sale personale, până la moartea mamei sale, survenită în toamna anului 387, la Ostia. Fericitul Augustin a scris această lucrare între anii 397—401, deci în curs de cinci ani. Ea nu este o simplă biografie, ci o istorisire sinceră şi impresionantă a creşterii şi evoluţiei sale intelectuale, morale şi spirituale din copilărie pana la moartea mamei sale, întâmplată în toamna anului 387, deci din. 354 până in 387, când el se afla în plină maturitate, având atunci 33 de ani. S-au întrebat mulţi şi se mai întreabă de ce a scris Fericitul Augustin această lucrare. Istoricii şi patrologii au dat diferite răspunsuri acestei întrebări, dar e mai bine să aflăm mai întâi ceea ce ne spune Fericitul Augustin însuşi. După ce istoriseşte petrecerea sa la Madaura şi Cartagina, el se exprimă astfel: „Cui istorisesc eu acestea ? Nu Ţie, Dumnezeul meu, ci, în faţa Ta, mă adresez neamului meu, neamului omenesc, oricât de mică ar fi partea celor care pot să dea peste aceste rânduri. Şi de ce aceasta ? Pentru ca, desigur, eu şi oricine citeşte acestea, să cugetăm din ce abis trebuie să strigăm către Tine. Căci ce este mai aproape de urechile Tale, decât o inimă mărturisitoare şi o viaţă în armonie cu credinţa !” lată cum se mai exprimă el, în cartea a X-a, din Confessiones, cap. 3 : „Mărturisirile păcatelor mele trecute, pe care, Doamne, mi le-ai iertat şi acoperit, ca să mă găsesc pe mine în Tine, schimbând sufletul meu prin credinţa şi taina Ta, atunci când sunt citite şi ascultate, trezesc inima ca să nu doarmă în deznădejde şi să zică : „Nu pot”, ci să vegheze în dragostea milostivirii Taie şi in dulceaţa harului Tău, prin care este puternic oricine este slab, care, prin însuşi harul Tău, devine conştient de slăbiciunea sa”. După ce a trecut prin ispitirile şi patimile tinereţii, Fericitul Augustin căuta fierbinte pe Dumnezeu cel îndurător şi iubitor de oameni. Aşadar, se întreabă el, pentru ce Iţi fac eu Ţie istorisirile atâtor fapte ? Fără îndoială, nu ca să le cunoşti prin mine, ci ca sa îndemn simţămintele mele şi ale celor care citesc aceasta spre Tine, ca să zicem, cu toţii: „Mare este Domnul şi lăudat foarte". Am zis chiar şi voi zice : „Din dragoste pentru dragostea Ta fac acest lucru”. Unii contemporani nu înţelegeau motivele şi scopul pentru care Fericitul Augustin a scris Mărturisirile sale şi chiar puneau la îndoială veracitatea şi sinceritatea lor. Cu totul pătruns de remuşcări pentru faptele şi păcatele tinereţii, el sa hotărât să şi le amintească pentru a arăta, prin propria sa experienţă, efectele harului divin asupra persoanei sale. S-a pus întrebarea daca Fericitul Augustin n-a proiectat, fără să vrea, în istorisirea lor, dispoziţiile sufleteşti cronologic posterioare întâmplărilor şi fazelor sufleteşti din viaţa sa, la care se referă, cum se remarcă în alte lucrări ale sale. La aceasta, el răspunde unui oarecare Darius, care i-a cerut lucrarea, în modul următor : „Primeşte cărţile pe care mi le-ai cerut, Mărturisirile mele; priveşte-mă bine în ele, ca să nu mă lauzi mai mult decât sunt, şi, prin lectura lor, crede-mi mie despre mine şi nu altora, ia aminte şi vezi ceea ce am fost în mine prin mine însumi. Şi dacă ţi-a plăcut ceva la mine, laudă în ele, împreună cu mine, pe Cel pe Care eu am voit să-L laud” în lucrarea