1 referat.ro

download referat

Poporul roman - popor romanic, asa cum o dovedeste si limba, in toate elementele ei - este singurul din Europa de Est ce apartine popoarelor latine. Formarea sa este rezultatul simbiozei populatiei autohtone traco-geto-dace cu cea romana si a asimilarii treptate a altor neamuri stabilite veremelnic pe intinsa vatra pe care el s-a plamadit. Aici, crestinismul a inceput sa patrunda inca din timpul apostolic. In Dobrogea - fosta Scytia Minor - Cuvantul Evangheliei a fost propovaduit, in cea de a doua jumatate a secolului I d.H., de catre Sfantul Apostol Andrei. Dupa cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman (106 d.H.), numarul credinciosilor din nordul Dunarii a inceput sa creasca, fie prin venirea aici a unor adepti ai noii credinte, plecati din mijlocul populatiilor romanizate de la sud de Dunare, fie prin cei sositi in aceste locuri odata cu colonistii, armata, minerii si negustorii, trimisi in noua sa provincie de Imperiul Roman. In marea lor majoritate, acestia proveneau din provincii deja "misionate de apostolii Domnului". Dupa retragerea, in anul 271 d.H., a administratiei si armatei romane din nordul Dunarii, crestinii, nemaitemandu-se de autoritatea pagana a Romei, care-i urmarea si pedepsea pentru credinta lor, s-au inmultit si au inceput sa se organizeze bisericeste. Marele numar al martirilor daco-romani de la Dunarea de Jos din timpul persecutiei imparatului Diocletian (284-305), care a platit cu viata marturisirea credintei in Hristos, probeaza raspandirea crestinismului, in acel timp, prin aceste parti. Totodata, intareste convingerea ca, in aceasta zona, crestinismul era cu mult mai vechi, de vreme ce in timpul perioadei romane existau episcopi si preoti. Crestinismul a luat avant deosebit la stramosii nostri, atat din sudul, cat si din nordul Dunarii, in timpul Pacii Constantine, care a urmat edictului de toleranta religioasa de la Milan, din anul 313 d.H. Ca urmare, la Dunarea de Jos se intalnesc functionand numeroase centre episcopale, unele desigur mult mai vechi. Printre acestea s-a aflat si Episcopia Tomisului, infiintata - foarte probabil - in ultima parte a secolului al III-lea, cu autoritate canonica atat in dreapta, cat si in stanga Dunarii. Ridicata, in veacul al V-lea, la rangul de arhiepiscopie autocefala si apoi de mitropolie, aceasta a avut independenta canonica, in secolul urmator, 14 scaune episcopale. In secolul al VI-lea, imparatul Justinian (527-565) a readus stapanirea bizantina in stanga Dunarii, reunind acest teritoriu, si bisericeste, cu cel din dreapta fluviului, prin punerea sa sub autoritatea canonica a Arhiepiscopiei Justiniana Prima, pe care o infiintase in anul 535. Ajutata de astfel de imprejurari, crestinatatea nord-dunareana a facut progrese insemnate. Bazilici si alte numeroase vestigii paleocrestine descoperite pana acum pe aproape intreg cuprinsul tarii noastre confirma acest lucru. Terminologia crestina din limba romana, mai cu seama aceea care exprima notiunile fundamentale de credinta, constituie, la randul sau, un indiciu ca stramosilor nostri li s-a vestit Cuvantul Evangheliei si in limba latina, pe care, ca populatie romanizata, o intelegeau. In concluzie, atunci cand poporul roman a aparut in istorie ca popor de sine statator si de ginta latina, el era deja crestin, fiind astfel unul dintre putinele neamuri care, fara a avea o data fixa a increstinarii lor, s-a nascut crestin si asa a ramas pana astazi, fiind singurul popor latin de credinta ortodoxa si , totodata, cel mai vechi neam crestin din aceasta parte a Europei. Mai mult, ca propovaduitor al Cuvantului Evangheliei, el a pregatit pe bulgari si slavi pentru increstinare. La randul sau, silit de imprejurari istorice, a trebuit, ulterior, sa primeasca limba slava in cultul Bisericii sale, folosind-o pana prin secolul al XVII-lea. In secolul al XIV-lea, dupa formarea statelor feudale romanesti de la sud si est de Carpati - Tara Romaneasca si Moldova - ca o proba a deplinei lor independente politice, s-a pasit si la organizarea lor bisericeasca. In anul 1359 a luat fiinta in Tara Romaneasca o mitropolie cu sediul la Curtea de Arges, iar in anul 1401, in Moldova, a fost confirmata de Patriarhia de la Constantinopol mitropolia cu sediul la Suceava. In anul 1370, in Tara Romaneasca se infiinteaza o noua mitropolie la Severin, iar la inceputul secolului al XVI-lea cate o episcopie la Ramnicu Valcea si Buzau. La est de Carpati, in secolul al XV-lea s-au infiintat episcopiile de la Roman si Radauti, iar in secolul al XVI-lea episcopia de la Husi si in 1864 episcopia Dunarii de Jos. Si in Transilvania au existat centre episcopale ortodoxe: mai intai la Dabaca, apoi la Vad, Feleac, Geoagiu, Balgrad (Alba Iulia), Ienopolea, Caransebes, Arad, Oradea si Sighetul Marmatiei. Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei, desfiintata in anul 1701, a fost reactivata, ca episcopie noua, in anul 1761. In anul 1864, a fost ridicata la rangul de mitropolie, asa cum este si astazi. Mitropolitii Tarii Romanesti si ai Moldovei, impreuna cu Bisericile lor, au stat intotdeauna in legatura canonica cu Patriarhia ecumenica din Constantinopol si s-au bucurat de o deosebita cinste din partea lumii ortodoxe. In anul 1885, Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a semnat tomosul de recunoastere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, care, consacrandu-i acesteia deplina egalitate in drepturi cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, o mentinea totodata in interdependenta cu ele din punct de vedere dogmatic, canonic si liturgic. Tomosul patriarhal, semnat si de ceilalti membri ai Sfantului Sinod Ecumenic, era al treilea document de acest fel, dupa cele din 1850 (emis pentru Biserica Greciei) si din 1873 (emis pentru Biserica Sarba). Ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 1925, la rangul de Patriarhie a fost urmarea pe plan religios a desavarsirii unitatii statale de la 1 Decembrie 1918, precum si o ilustrare fireasca a rolului jucat de Biserica in istoria poporului roman. Este unanim recunoscut ca in momentele cardinale ale istoriei romanilor Biserica Ortodoxa a fost un factor primordial in pastrarea si afirmarea identitatii nationale. Primele carti in limba romana au fost tiparite in cadrul asezamintelor bisericesti; primele scoli romanesti au fost cele organizate in cadrul asezamintelor bisericesti. Primul Patriarh, Miron Cristea, inscaunat la 1 noiembrie 1925, a fost urmat de patriarhii Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) si Justin Moisescu (1977-1986). La 9 noiembrie 1986 urca in scaunul patriarhal Mitropolitul de atunci al Moldovei, Prea Fericitul Teoctist, hirotesit intru arhiereu din anul 1950. Recensamantul populatiei din anul 1992 a evidentiat existenta a circa 19,8 milioane de credinciosi ortodocsi (86,8%) din populatia tarii, ceea ce situeaza Biserica Ortodoxa Romana, din punct de vedere numeric, pe locul doi intre bisericile ortodoxe, dupa Biserica Rusa care are circa 50 milioane de credinciosi. Biserica Ortodoxa Romana isi desfasoara activitatea pe baza statutului de organizare si functionare aprobat de Sfantul Sinod in anul 1948 si recunoscut de Prezidiul Marii Adunari Nationale prin Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949. De asemenea, sunt in vigoare 10 regulamente bisericesti pentru reglementarea diferitelor sectoare de activitate (organele deliberative si executive ale unitatilor bisericesti, monahismul, numirea si transferarea clerului, invatamantul teologic, cimitirele confesionale etc.). Statutul de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane si regulamentele de aplicare au suferit, de-a lungul vremii, importante modificari si adaugiri. Modificarile operate de conducerea B.O.R. dupa decembrie 1989 nu au mai fost supuse aprobarii organelor de stat. Biserica Ortodoxa Romana este organizata ca Patriarhie, cu titulatura Patriarhia Romana. Cea mai inalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Romane pentru toate problemele dogmatice si canonice, precum si pentru cele bisericesti de orice natura date in competenta sa, este Sfantul Sinod. Acesta se compune din patriarh si arhiereii in functiune (mitropoliti, arhiepiscopi, episcopi, episcopi vicari si arhierei vicari). Intre sesiunile Sfantului Sinod, problemele ivite sunt solutionate de Sinodul Permanent, alcatuit din Patriarh si mitropolitii in functiune. Ca organ reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Romane, pentru toate problemele administrative si economice si pentru cele care nu sunt de competenta Sfantului Sinod, functioneaza Adunarea Nationala Bisericeasca, compusa din cate trei reprezentanti ai fiecarei eparhii (un cleric si doi mireni), desemnati de adunarile eparhiale respective pe termen de patru ani. Organul suprem administrativ, atat al Sfantului Sinod, cat si al Adunarii Nationale Bisericesti este Consiliul National Bisericesc. Acesta este alcatuit din trei clerici si sase mireni, alesi de Adunarea Nationala Bisericeasca pe termen de patru ani si din consilierii administrativi patriarhali ca membri permanenti. In cadrul fiecarei eparhii (episcopie sau arhiepiscopie) functioneaza Adunarea eparhiala, ca organ deliberativ pentru toate problemele ei bisericesti, administrative, culturale si economice. Adunarea eparhiala se compune din reprezentantii clerului si credinciosilor, in proportie de o treime, respectiv doua treimi. Organul executiv al Adunarii eparhiale este Consiliul eparhial din care fac parte chiriarhul locului, vicarul eparhial si consilierii administrativi ca membri permanenti si noua membri (trei clerici si sase mireni), alesi pe patru ani de catre Adunarea eparhiala. Parohia, unitatea de baza a bisericii are ca organ deliberativ Adunarea parohiala, alcatuita din toti barbatii majori din parohie. Organul executiv este Consiliul parohial ales de Adunarea parohiala pe o durata de patru ani. Tot Adunarea parohiala alege Comitetul parohial, compus mai ales din femei, care are atributii filantropice. Parohiile din eparhie sunt organizate in protopopiate (protoierii) care sunt unitati administrative ce cuprind cateva zeci de parohii. Acestea sunt conduse de un protopop ce urmareste pe teren buna desfasurare a activitatii pastorale si administrative a preotilor si a parohiilor. Manastirea este un asezamant in care traieste o comunitate religioasa de calugari sau de calugarite care si-au consacrat viata rugaciunii, saraciei, infranarii si ascultarii. Conducatorul manastirii este chiriarhul locului, reprezentat de staret, care este ajutat de soborul manastiresc, consiliul duhovnicesc si consiliul economic. Din punct de vedere administrativ, Patriarhia Romana cuprinde cinci Mitropolii in tara, la care se adauga Mitropolia Basarabiei (reactivata in decembrie 1992) si Mitropolia Romana a Germaniei si Europei Centrale. La 31 decembrie 1998 functionau: 10 arhiepiscopii si 13 episcopii, 143 de protopopiate, 10.069 parohii si 3.334 filii, 347 manastiri, 124 schituri si 5 metocuri. In acestea slujeau, la 31 decembrie 1998, 10.068 preoti si 161 diaconi, ajutati de 3.382 cantareti bisericesti. In asezamintele monahale vietuiau 2.482 calugari si 4.246 calugarite. In 1998, Biserica Ortodoxa Romana dispunea de 13.627 lacasuri de cult (23 catedrale, 9.878 biserici parohiale, 2.794 biserici filiale, 353 biserici de cimitir, 353 biserici manastiresti, 123 paraclise manastiresti, 46 de capele de manastiri si 129 capele patriarhiale) si de 5.220 case parohiale. Circa 2.400 de lacasuri de cult sunt monumente istorice si de arhitectura. In anul 1998 au fost construite 145 de biserici, alte 731 fiind in constructie. In cuprinsul patriarhiei Romane functioneaza 19 scoli de cantareti bisericesti, cu o durata de 3 ani, in care invata circa 1.700 de elevi, 9 scoli postliceale teologice-sanitare, 39 de seminarii teologice liceale (dintre care sase monahale), in care invata circa 6.000 elevi. Pentru invatamantul universitar, in 14 centre universitare (Alba Iulia, Arad, Baia Mare, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Sibiu, Targoviste si Timisoara) functioneaza si cate o facultate de teologie, cu una sau mai multe specializari: Teologie pastorala (10 centre), Teologie-filologie (14), Teologie-asistenta sociala (8), Teologie-patrimoniu cultural (3) si Teologie-arheologie crestina (1). In total, in aceste facultati invata circa 6.700 studenti. La facultatile din Bucuresti, Iasi, Sibiu si Cluj sunt organizate cursuri de studii aprofundate (master), cu o durata de un an, precum si cursuri de doctorat. Dupa 1989, un avant deosebit a luat-o activitatea editoriala si publicistica. In anul 1998 apareau 43 de reviste si publicatii, cinci centrale, 38 eparhiale si parohiale). Tot in anul trecut au fost publicate 50 de titluri de carte teologica, religioasa, de istorie si spiritualitate. Buletinul Oficial al Patriarhiei Romane este "Biseria Ortodoxa Romana" si apare de 115 ani. Cea mai veche publicatie religioasa este bilunarul "Telegraful Roman", editat de Arhiepiscopia Sibiu, care apare de 146 de ani. Reviste de studii si cercetari teologice importante sunt: "Studii teologice", "Ortodoxia", "Glasul Bisericii", "Revista teologica", "Mitropolia Olteniei", "Teologie si viata", "Altarul Banatului" s.a. In cadrul Patriarhiei Romane functioneaza un Institut Biblic si de Misiune Ortodoxa care coordoneaza activitatea editoriala si activitatea atelierelor centrale eparhiale. In afara de tipografia Institutului Biblic, mai functioneaza tipografii bisericesti la Manastirea Neamt, Sibiu, Timisoara, Iasi, Cluj, Ramnicu Valcea, Oradea, Alba Iulia, Beius, Manastirea Sihastria. In aceste tipografii au fost tiparite, in zeci de mii de exemplare, lucrari fundamentale, in primul rand Sfanta Scriptura, apoi Noul Testament, Psaltirea, Mica Biblie, carti de invatatura crestina, catehism, vietile sfintilor, carti de rugaciune, lucrari teologice, traduceri din Sfintii Parinti, manuale scolare si tratate universitare. In cadrul Bisericii Ortodoxe Romane sunt organizate 95 de colectii muzeale de arta si centre pentru conservarea cartii de patrimoniu si a obiectelor vechi bisericesti: 11 la centre eparhiale, 44 la manastiri, 26 la parohii si 14 la protopopiate si alte locuri. In cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane exista valoroase bibilioteci, dintre care mentionam: Biblioteca Sfantului Sinod, Biblioteca Mitropoliei Sinodului si bibliotecile de la Manastirile Neamt si Cernica.