1 referat.ro

download referat

Fapt îndeobşte cunoscut creştinilor şi nu doar lor, că un loc de prim rang în propovăduirea creştinismului a revenit Sfântului Apostol Petru, şi pornind de la aspectul că Scriptura pe care o prezenta noilor convertiţi era Vechiul Testament, în lucrarea de faţă ne-am propus studierea atitudinii sale faţă de respectiva carte. În general literatura creştină atribuie Sfântului Apostol Pavel excelenţa sau cel puţin întâietatea predicării Evangheliei la Neamuri  popoarele ne-iudaice , probabil datorită ecoului acestei activităţi. A încerca clasificarea lucrării celor doi Apostoli este un demers oarecum impropriu studiilor creştine întrucât important nu este atât locul fiecăruia în sens competitor, cât mai ales a observa rezonanţa Evangheliei predicată de aceştia printre Neamuri. Totuşi cronologic vorbind Sfântul Apostol Petru este primul care extinde misiunea creştină printre populaţiile ne-evreieşti înconjurătoare sau aparţinătoare Palestinei ,ca de exemplu în cazul sutaşului Corneliu  F.Ap.10.1. În studiul de faţă ceea ce este cu adevărat remarcabil ar fi atitudinea pe care Apostolul a manifestat-o faţă de Vechiul Testament. Deşi există opinii în lumea protestantă care afirmă că Sfântul Petru a fost puţin cunoscător de carte, la o analiză atentă şi pertinentă reiese contrariul. Mulţimea citatelor vetero-testamentare evocate în discursurile sale , prezentate în cartea Faptele Apostolilor şi în Epistolele sale, ne arată un foarte bun cunoscător al Scripturilor ebraice. Dealtfel într-un prim punct al lucrării Personalitatea Sfântului Apostol Petru ne propunem să prezentăm şi să dovedim atât inspiraţia Sfântului Duh care a grăit prin Apostol, dar şi cunoaşterea Vechiului Testament, singura Scriptură existentă la acea vreme în spaţiul creştin. În cuvântările sale, şi în manifestări, Sfântul Petru apare ca împlinitor prin faptă al învăţăturilor vechi-testamentare, ca hermeneut şi ca bun orator, ce ştie să aplice ideile textelor ebraice pe care le citează, la noua situaţie în care se afla. O analiză de tip statistic aşează înaintea cititorilor folosirea a peste …citate exacte şi mai mult de …aluzii provenind din …cărţi ale Sfintei Scripturi. Observăm că grija sa predominantă a fost să explice iudeilor în special, viaţa Domnului Hristos în lumina profeţiilor mesianice, să le îndrepte cugetele şi inimile către Cel ce împlinea Legea veche. Dacă în cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Luca, autorul ei, ni-l înfăţişează pe Sfântul Petru ca un foarte bun propovăduitor al Evangheliei, dimpreună cu rezultatele lucrării sale, din Epistolele soborniceşti scrise de el, surprindem un autor cu o scriere concisă în care utilizează, direct sau aluziv, învăţături şi idei din Vechiul Testament, ori actualizează norme morale din acesta, cu aplicaţie precisă în viaţa creştină. Autoritatea cuvântărilor sale provenea de la Sfântul Duh şi se sprijinea pe Scriptura ebraică, ceea ce dădea forţă şi vigoare lucrării sale propovăduitoare. Se întâlnea în predica evanghelizatoare a Sfântului Apostol, sinergia dintre lucrarea Sfântului Duh şi capacităţile sale dublate de râvnă , având ca rezultat concret sporirea comunităţii creştine din epoca apostolică, dar şi în timp creşterea Bisericii. Învăţăturile transmise de Apostolul Petru au un profund caracter hristocentric, iar scopul său a fost preamărirea Domnului Hristos-Dumnezeu, printre toate făpturile omeneşti. Nu găsim în utilizarea Vechiului Testament nici o singură interpretare fără reflexe divine, nici o singură aplicaţie fără efect duhovnicesc, toate extensiile vetero-testamentare ţintesc şi se finalizează în Hristos al cărui ucenic a fost.