1 referat.ro

download referat

Lucrarea de faţă îşi propune să expună tema anunţată în titlu printr-o abordare organizată pe două direcţii: prezentarea unor elemente de conţinut şi a modului în care acest conţinut s-a definit. Se ştie că operele Sfinţilor Părinţi sunt, în acelaşi timp, rodul unei gândiri teologice şi al unei trăiri duhovniceşti. Accesul la Revelaţie şi deci la adevăr este condiţionat întotdeauna de trăirea duhovnicească. Se constituie astfel o materie profundă, un subtext, orientată spre o tematică, spre un tip de scriere ales de fiecare Sfânt Părinte. Orientarea aceasta ţine de structura personalităţii lor şi de elemente de evoluţie a mentalităţii generale, adică de date personale, individuale şi date contextuale. Astfel, Sfinţii Părinţi au devenit normativi pentru Biserică tocmai datorită faptului că au reuşit să se ridice de la elementele particulare la valorile eterne, să transmită un model de viaţă şi de gândire duhovnicească care au depăşit timpul şi spaţiul. Referitor la Maica Domnului, în Teologia Sfinţilor Părinţi din secolele I-V, se constată că adevărul de credinţă a fost perceput de la început, evoluţia formulărilor aducând aprofundări necesare, corespunzătoare evoluţiei mentalităţii oamenilor din diferitele epoci istorice. În „Taina” Sfintei Fecioare Maria este cuprins întreg adevărul despre Dumnezeu şi mântuirea oamenilor, adevăr pe care Biserica, în ansamblul ei, îl exprimă sintetic în troparul care se cântă la Bunavestire: „Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!” Referitor la învăţătura despre Maica Domnului nu se poate concepe o limitare la ceea ce se spune doar în Noul Testament sau în profeţiile din Vechiul Testament. Biblia, în ansamblul ei, vorbeşte destul de lămurit despre cea care a născut pe Mântuitorul lumii, pe Fiul lui Dumnezeu. Studiind dezvoltarea învăţăturii despre Fecioara Maria numai conform datelor biblice sau documentelor sinoadelor ori după definiţiile dogmatice, nu se pot evidenţia decât câteva momente, neputându-se crea decât o imagine de ansamblu asupra ei. De aceea Biserica, prin scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale diferiţilor autori bisericeşti, oferă o imagine mai mult cuprinzătoare asupra Sfintei Fecioare. Din cele spuse anterior se desprinde faptul că Fecioara Maria este mereu prezentă în Sfânta Scriptură şi că a avut un rol deosebit în iconomia mântuirii. De aceea se poate considera că abordarea acestei învăţături, aşa cum este ea în operele Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti, devine deosebit de importantă, deoarece este vorba de o latură capitală a vieţii şi existenţei Bisericii Însăşi.