1 referat.ro

download referat

NATURALISMUL A efectuat: Suvorov Dumitru Curentul naturalist, care s-a afirmat după 1860, mai întîi în Franţa — asemenea curentului realist — reflectă în operele sale, în mod fidel, realităţile sociale. Scriitorul naturalist vrea de-a dreptul să se substituie omului de ştiinţă. Iată cum înţelege un romancier naturalist, Emile Zola, să conceapă un roman (cităm din prefaţa sa la romanul Therese Raquin) : „În Therese Raquin am vrut să studiez temperamente, iar nu caractere. Aici e toată cartea. Am ales personaje complet dominate de nervii şi de sîngele lor, lipsite de liberul arbitru, tîrîte în fiecare act al vieţii lor de fatalitatea cărnii. Therese şi Laurent sînt nişte brute omeneşti, nimic mai mult. Am căutat să urmăresc pas cu pas în aceste brute hărţuirea surdă a patimilor, impulsurilor instinctului, detracările cerebrale survenite în urma unei crize nervoase. Iubirile celor doi eroi ai mei reprezintă satisfacerea unei nevoi fizice. Crima pe care o săvîrşesc este o consecinţă a adulterului lor [...], remuşcările lor reprezintă o simplă dezordine organică, o răzvrătire a sistemului nervos extrem de încordat. Sufletul este cu totul absent, o recunosc, pentru că aşa am vrut să fie [...]. Scopul pe care l-am urmărit înainte de toate a fost un scop ştiinţific [...]. Am arătat tulburările profunde ale unei firi sangvine în contact cu o fire nervoasă [...]. Fiecare capital este studiul unui caz curios de fiziologie [...]. Într-un cuvînt, n-am avut decît o dorinţă: să caut în ei animalul, să nu văd decît animalul [...] şi să notez, scrupulos, senzaţiile şi actele acestor fiinţe. Am făcut pur şi simplu pe două trupuri vii operaţia analitică pe care chirurgii o fac pe cadavre.” Scriitorul naturalist copiază fotografic realitatea, fără a selecta ceea ce e caracteristic şi semnificativ, în caractere netipice pe care le plasează în împrejurări întîmplătoare, oferind deci o falsă imagine a realităţii. Înlocuieşte „caracterele” prin „temperamente” fără a ţine seamă de factorii primordiali ai personalităţii umane — raţiune, voinţă, sentiment, capacitatea de a reacţiona în sens moral etc. reducînd fiinţa umană aproape exclusiv la datele sale biologice. Aceste „temperamente” sînt rezultatele fatale a doi factori: ereditatea şi presiunea mediului social, împotriva cărora individul nu poate acţiona, efectiv şi eficient, în nici un fel. Pentru scriitorul naturalist nu există „stări sufleteşti”, ci numai stări fizice, manifestări ale unor instincte, forme de devitalizare a organismului sau urmări ale unor dezordini organice de natură nervoasă. Naturalismul şi-a cristalizat principiile sub influenţa celebrului medic Claude Bernard, fondatorul fiziologiei experimentale. Ambiţia romanului naturalist este de a deveni roman „ştiinţific”, „roman experimental” (cum îşi intitulează Zola studiile sale teoretice), care “înlocuieşte studiul omului abstract prin studiul omului natural, supus legilor fizico-chimice şi determinat de influenţele mediului”. Marea greşeală a scriitorilor naturalişti este de a fi crezut că „pe două trupuri vii” se poate face aceeaşi operaţie „pe care chirurgii o fac pe cadavre”; cu alte cuvinte, de a fi considerat omul ca pe o fiinţă pasivă, ca un dat exclusiv biologic, supus atotputernicei, „fatalei” legi a eredităţii şi de a fi ignorat cu totul factorii esenţiali ai personalităţii umane şi legile obiective ale vieţii sociale.