1 referat.ro

download referat

Mortua est! Mihai Eminescu (comentariu) Mihai Eminescu, poet romantic, a scris “Mortua est!” în anul 1871. Poezia este un elogiu adus iubitei eului, trecută în nefiinţă. Cadrul liric prezintă imaginea sumbră a cimitirului: “umezi morminte”, ”sunet de clopot”, căreia eul îi atribuie un caracter sacru: “orele sfinte”. La Eminescu, moartea este privită ca trecerea de pe un tărâm pe altul, de pe “al lumii hotar” în lumea sfinţilor: “Trecut-ai când ceru-i câmpie senină”. Împărăţia cerurilor se prezintă ca însăşi perfecţiunea prin metaforele “râuri de lapte” şi “flori de lumină”; până şi “norii cei negri” îşi etalează grandiozitatea apărând ca “sombre palate” în care stăpână este “luna regină”. În strofa a treia, se conturează portretul iubitei moarte “o umbră de-argint strălucită”, al cărui “palid suflet” şi-a început drumul ascensional spre “a norilor schele”. Călătoria sufletului e însoţită de elemente divine: ”O rază te nalţă, un cântec te duce”. Eul liric remarcă marea diferenţă dintre trup şi suflet. Sufletul este pregătit sa-şi ia zborul, asemenea unui înger, “cu aripi ridicate”, pe când trupul zace în sicriu “cu braţele albe pe piept puse cruce”. Eul mărturiseşte: “Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum treci;/ Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece”. În discursul liric se întrezăreşte o speranţă deoarece eul remarcă surâsul “rămas încă viu” de pe buzele iubitei. În a şasea strofă, iubitul pare că se trezeşte din visare, iar luciditatea lui îi provoacă o stare de disperare, de conştentizare a pierderii frumoasei iubite. El îşi pune întrebări existenţiale referitoare la destin, însă sufletul său “rănit de îndoială” nu-i poate oferi răspunsuri: “De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală?”. Discursul eului se continuă cu o altă descriere a palatelor celeste: “arcuri de aur zidite din stele”, ”râuri de foc”, “poduri de argint”, “ţărmuri de smirnă”, ”flori care cânt”. Frumuseţea şi strălucirea aceste lumi cer “o sfântă regină”. Atributele iubitei sunt în perfectă armonie cu splendoarea cerurilor: “păr lung de