FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginaţie; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură în care elementul preponderent îl constituie imaginaţia, irealul. 2. Care pare o plăsmuire a imaginaţiei; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus. II. Clasificarea fantasticului 1. folcloric (ritualuri, obiceiuri, mentalităţi arhaice) existent în creaţia lui Ion Creangă. 2. metafizic - recunoscut în proza lui Mihai Eminescu. 3. savant - cu accepte naturaliste în creaţia lui Ion Luca Caragiale justificând analiza psihologică. 4. ontologic - reluând termenele metafizicului eminescian (relativitatea timpului şi a spaţiului, existenţa universurilor paralele, practici rituale, şamanice şi tantrice) devenite substanţa epică a nuvelelor lui Mircea Eliade. 5. mito-folcloric - anumite mituri se constituie ca subiecte narative proiectate într-un cadru fabulos sub semnul unei mentalităţi arhaice ce se opune civilizaţiei contemporane iar scriitorul încearcă să refacă societatea arhaică în funcţie de modulaţiile gândirii populare conservatoare. III. Prezentarea operelor discutate sau citite în clasă : 1. fantasticul mito-folcloric : Vasile Voiculescu - Ultimul Berevoi Vasile Voiculescu - Lostriţa 2. fantasticul ontologic : Mircea Eliade - Nopţi la Serampore 3. fantasticul cult cu influenţă populară : Ion Budai Deleanu - Ţiganiada 4. fantasticul popular : Mina din părăul cel mare 5. fantasticul ştiinţific (lit. S.F.) : Ovid S. Crohmălniceanu - Roadele unei diplomaţii chibzuite
autor: remy , descarcat de 399 ori
download referat

