1 referat.ro

download referat

I Slavici este unul dintre clasicii literaturii romane,autor al unei opere ample,din care se disting nuvela ‘’Moara cu noroc’’ si romanul ‘’Mara’’. Opera intitulata’’Popa Tanda’’ apartine volumului ‘’Novele din popor’’ si evoca figura unui preot care schimba viata materiala si spirituala a enoriasilor prin exemple personale.Nuvela ilustreaza proverbul ‘’Omul sfinteste locul’’ Titlul este alcatuit din subst comun ‘’popa’’ care precizeaza profesia personajului principal si din subst propriu ‘’Tanda’’ porecla data preotului de catre sateni. Personajul principal al nuvelei este parintele Trandafir,fiul dascalui Pintilie din Butucani care ajunge preotin satul sau. Trasaturile sale evindetiaza treptat,atat prin caracterizare directa cat si prin caracterizare indirecta din fapte,gesturi,ganduri,comportament,nume,porecla,limbaj,relatiii cu alte personaje. Numele si porecla sunt un mijloc importanmt de caracterizare indirecta a personajului.Parintele Trandafir are un nume frumos,un nume de floare care sugereaza frumusetea si nobletea sufletului sau.Prin spinii sai,trandafirul poate evindetia faptul ca preotul ii cam inteapa pe sateni cu vorba,spunandu-le adevarul in fata.Cand este mutat in Saraceni,primeste porecla ‘’Popa Tanda’’ care vine de la verbul ‘’a tandali’’ si se refera la incercarile sale zadarnice de a convinge enorisii sa se apuce de munca. In expozitiune personajul este caracterizat direct de catre autor care ii descrie o serie de trasaturi fizice si morale.Tanarul preot are vocea frumoasa asa cum ii cere profesia,a invatat mult,vorbeste drept si cumpanit’’ ca si cand ar citi din carte’’,este om bun,indemanatic si harnic, ‘’aduna,strange si culege ca sa aiba pentru sine si pentru altii’’ . Toate aceste calitati ale preotului sunt umbrite de un defect sau un cusur :este cam greu la vorba,cam aspru la judecata si spune oamenilor adevarul in fata.Lipsa de diplomatie si sinceritatea sa ii supara pe sateni si la interventia lor,preotul va fi mutat in satul Saraceni,pe Valea Seaca. Personajul este caracterizat indirect prin faptele,gesturile,gandurile,limbajul si comportamentul sau.Vazand saracia si lenea oamenilor din Saraceni,preotul intelege ca datoria sa este de a le schimba viata materiala si spirituala.Cu multa energie,perseverenta,insistenta si incapatanare, preotul se straduieste sa-i determine sa munceasca.Pentru aceasta el utilizeaza toate metodele :predica,sfatul,batjocura si chiar ocara.Cand oamenii nu mai vin la biserica,se duce dupa ei prin sat si unde-i prinde acolo-i batjocoreste.Satenii il ocolesc,se feresc de el ca de ciuma,ii pun porecla si-l coreclesc ‘’omul dracului’’. Dupa 2 ani de eforturi zadarnice,preotul constata ca se afla intr-o situatie dramatica : sotia bolnava,patru copii mici,casa darapanata si hambarele goale.El traieste un puternic conflict interior cand isi da seama ca truda lui a fost inutila.Deznajduit,intra in biserica,isi ascunde fata in maini,plange inabusit si-l roaga pe Dumnezeu sa-l ajute :’’Puternice Doamne !Ajuta-ma !’’ . Dumnezeu ii lumineaza mintea,caci el intelege ca borbele fara fapte zboara in vant.harnic,indemanatic,descurcaret si priceput,preotul incepe el insusi sa munceasca.Cu ce mai avea din zestrea preotesei,ii repara casa,ii face gard,cultiva gradina,seamana porumb,cumpara car si 2 cai,impleteste lese si le vinde la targ.Dupa un timp munca sa da roade si situatia familiei prospera. Relatiile preotului cu enoriasii,cunosc o anumita evolutie.La inceput,preotul intra in conflict cu ei si este considerat ‘’omul dracului’’.Vazand progresele din curtea preotului,satenii il privesc cu indiferenta,cu neincredere,apoi cu invidie.Incet,incet oamenii trec de la indiferenta la munca,urmandu-i exemplul si dupa 10 ani,satul este de nerecunoscut.Pareintele este la fel de ‘’verde,vesel si harnic’’ dar a incaruntit,iar oamenii il respecta,il pretuiesc si-l considera acum’’omul lui Dumnezeu’’. Personajul principal al acestei nuvele reprezinta in lit noastra tipul usor idealizat al preotului devotat enoriasilor,pe care M.Eminescu il considera :’’un margaritar de popa romanesc’’.