1 referat.ro

download referat

Procesul legislativ ca factor de dereglare şi inefectivitate În orice societate, eficienţa şi validitatea legislaţiei, concretizată în forţa ei obligatorie, include două aspecte: primul se referă la gradul de legitimitate şi credibilitate al acesteia, concretizată în acceptarea voluntară sau forţată a normelor de drept, cel de al doilea include eficienţa regulii de drept şi a legislaţiei în raport cu obiectivele şi funcţiile urmărite. Nimeni nu poate contesta faptul că în perioada de tranziţie de la un regim politic la altul şi în consens cu cerinţele imperioase ale creării unui stat de drept, în România nu s-au produs transformări şi modificări esenţiale în sistemul legislativ şi în legislaţie. Dar, aşa cum subliniază unii jurişti şi sociologi, dacă orice epocă revoluţionară semnifică ,,întronarea legii" prin restabilirea principiilor legalităţii, legitimităţii şi justiţiei sociale, un asemenea proces îşi are propriile sale limite datorită unor cauze atât intrinseci, aparţinând însăşi modului de elaborare şi aplicare al dreptului (legislaţie), cât şi extrinseci de natură economică, politică, morală şi spirituală. Juriştii evidenţiază trei criterii de validitate şi eficienţă a normelor juridice şi a legislaţiei în general : 1) legalitatea, care se referă la coerenţa internă şi armonia axiologică a discursului juridic. În raport cu acest criteriu, o normă juridică pentru a avea generalitate şi permanenţă, trebuie să-şi găsească un loc determinat într-un ansamblu unitar de reguli care formează un sistem definit prin logică internă ; 2) eficacitatea (efectivitatea), care se referă la capacitatea de performanţă practică a normei juridice în raport cu scopurile urmărite, adică la potenţa dreptului de a reprezenta o instituţionalizare raţională şi controlată a procesului de schimbare socială. În raport cu acest criteriu, o lege este validă dacă reuşeşte să normalizeze raporturile sociale nu în virtutea unor reglementări apriorice sau valori abstracte, ci numai pe baza unor valenţe raţionalizatoare ale vieţii practice, ale realizării unor obiective fundamentale solicitate imperios de procesul scimbării ; 3) legitimitatea, care se traduce în câmpul juridic prin exigenţa asigurării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi posibilitatea unei protecţii sociale a indivizilor, ca şi prin includerea tuturor cetăţenilor, fără nici o excepţie, la sistemul de drepturi, îndatoriri, obligaţii şi contribuţii. În România, tranziţia spre relaţiile şi economia de piaţă nu a fost însă însoţită de o legislaţie adecvată, aşa cum există în alte ţări, capabilă să reglementeze modalităţile de realizare a reformei şi privatizării în domeniile vitale ale economiei, afacerilor, operaţiunilor de import-export şi financiar-bancare şi să prevină apariţia şi profilarea unor forme inedite de delicte economice şi în domeniul afacerilor şi chiar de crimă organizată. De aceea, nici unul dintre criteriile amintite anterior privind validitatea şi eficienţa legislaţiei nu-şi regăsesc o expresie adecvată în dinamica procesului legislativ de după decembrie 1989, în special în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului de corupţie. Astfel, în ceea ce priveşte primul criteriu referitor la coerenţa internă a normelor juridice, o bună parte din legile elaborate până în prezent nu întrunesc condiţiile de tehincă legislativă, neglijând, totodată, schimbările şi tendinţele evolutive în diferite domenii economice şi sociale. De aceea, cele mai controversate legi (cum ar fi, de pildă, legea privatizării, legea înfiinţării de societăţi pe acţiuni cu capital de stat sau privat, legea investiţiilor etc.) au fost elaborate şi promulgate într-un timp extrem de scurt şi, fără a fi pregătite de alte acte normative care să ofere premise pentru evitarea erorilor de interpretare, a echivocurilor şi a confuziilor deliberate, a nenumăratelor abuzuri care se fac astăzi resimţite în