ZĂCĂMINTE DE MINEREURI PENTRU METALE RADIOACTIVE Zăcăminte de minereuri de uraniu şi radiu Uraniul, elementul cu numărul de ordine 92 în sistemul periodic, are greutatea atomică cea mai mare dintre elementele care intră în constituţia scoarţei terestre. Cea mai importantă proprietate a sa este radioactivitatea naturală (emiterea spontană de radiaţii α, β şi γ). Iniţial uraniul era folosit la obţinerea sticlei opalescente, cu fluorescenţă, de culoare verde - gălbui, în industria vopselelor, industria textilă, chimie. Astăzi principala sa utilizare este ca sursă energetică (1 kg de U dezvoltă o energie echivalentă cu arderea a 5.000 t cărbune convenţional). Izotopii radioactivi se mai utilizează în defectoscopie, aparate de măsură, automatizare. În ordinea frecvenţei, izotopii uraniului sunt: U238 – 99,27% (T = 4,51·109 ani) U235 – 0,72 % (T = 7,13·108 ani) U234 – 0,0056 % (T = 2,475·104 ani) Uraniul are clarke-ul 2·10 – 3 şi este un element tipic litofil, formând numai compuşi oxigenaţi. Se concentrează în granite, pegmatite şi în produse pneumatolitice sau hidrotermale legate de acestea. În condiţii exogene, mineralele endogene de uraniu trec în soluţie apoasă din care se concentrează în mâlurile bazinelor adânci, bogate în substanţe organice împreună cu V, As, P, C, regăsindu-se în şisturi argilo – marnoase, cărbuni, roci bituminoase, gresii fine argiloase. Minereurile industriale: pechblendă mUO2·nUO3·kPbO; uraninit UThO2; antracolit, betafit, euxenit, davidit, tyuyamunit, coffinit, torbernit, carnotit, braunerit, autunit, tucholit. Cme = 0,05 – 0,1 % UO2, în funcţie de condiţiile de zăcământ. Radiul are o radioactivitate foarte intensă, depăşind de câteva milioane de ori radioactivitatea uraniului. Se utilizează în scopuri medicale, defectoscopie, coloranţi, în aparate de măsură. În natură apare asociat cu U. La fiecare tonă de U revin 0,35g Ra. Radiul nu formează minerale proprii dar uneori participă ca impuritate (sub 10-5 %) în unele minerale, conferindu-le radioactivitate: calcit, fluorină, baritină. Radiul are clarke-ul 1·10 - 5 %, având aceleaşi caractere geochimice ca şi U. Producţia mondială de uraniu la nivelul anului 2003 a fost de cca. 41.429 t, principalele ţări producătoare fiind în ordine: Canada (25%), Australia (23%), Rusia (9%), Niger (8,2%), Namibia (8%), Kazakhstan (7,7%) Uzbekistan (5,3%).
autor: oli , descarcat de 774 ori
download referat

